Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele
> si Valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea,
> Intelepciunea si ca toti ceilalti, Iubirea. Intr-o zi
> sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se
> scufunde, si isi pregatira navele si plecara. Doar
> Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu
> pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara
> ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca
> luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie, ma poti lua cu
> tine?” “Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in
> barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea atunci se
> hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea
> pe-acolo intr-o superba nava, “Orgoliu, te rog, ma
> poti lua cu tine?”, „Nu te pot ajuta, Iubire-o”
> raspunse Orgoliul, “aici e totul perfect, mi-ai putea
> strica nava.” Atunci Iubirea intreba Tristetea, care
> trecea pe langa el ”Tristete, te rog, lasa-ma sa vin
> cu tine. ”Oh Iubire” raspunse Tristeţea, ”sunt atat de
> trista incat trebuie sa stau singura”. Chiar si Buna
> Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de
> multumit incat nu auzi ca il striga. Dintr-o data o
> voce spuse: ”Vino Iubire, te iau cu mine” Era un
> batran cel care vorbise. Iubirea se simţi atat de
> recunoscătoare si plina de bucurie incat uita sa il
> intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm,
> batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii
> datora si intreba Cunoasterea: ”Cunoastere, imi poti
> spune cine m-a ajutat? ” ”Era Timpul” raspunse
> Cunoasterea. ”Timpul?” se intreba Iubirea, ”Dar de ce
> tocmai Timp m-a ajutat?” Cunoaaterea, plina de
> intelepciune, ii raspunse: ”Pentru ca numai Timpul e
> capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in
> viata”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu